Păcatul împotriva Duhului Sfânt.

Întrebare: care este păcatul împotriva Duhului Sfânt despre care vorbeşte Isus în textul acesta: Matei 12:31-32 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Domnul Isus a venit pe pământ şi în afară de predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a pocăinţei, El şi-a sprijinit predicarea şi lucrarea cu multe semne şi minuni care aveau rolul de a dovedi şi sublinia dumnezeirea Sa şi de a întări credinţa ascultătorilor Săi (Ioan 14:11 Credeţi-Mă că Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea; Ioan 10:37-38 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu Sunt în Tatăl; Ioan 2:11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El).

În timp ce pe de o parte oamenii au devenit dependenţi în credinţa lor de semnele Domnului Isus (Ioan 4:48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!”), de cealaltă parte, fariseii au început să echivaleze lucrările lui Isus cu lucrări ale Satanei, făcute prin puterea diavolului (Matei 12:24 Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”). Răspunsul lui Isus din textul întrebării (Matei 12:31-32) este la această acuzaţie a fariseilor: echivalarea lucrărilor făcute prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu ca fiind făcute prin puterea Satanei este păcat împotriva Duhului Sfânt. Sau invers, atribuirea unei lucrări demonice ca fiind de la Duhul Sfânt est de asemenea păcat împotriva Duhului Sfânt.

Acum, într-un sens mai larg, nerecunoaşterea lui Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu este un păcat împotriva Duhului Sfânt. Dacă Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, atunci moartea Sa nu are nici o valoare pentru tine, atunci tu nu ai nici o altă posibilitate de salvare, deoarece nu există mântuire în nici un alt nume, decât Numele lui Isus Christos. Dacă aude cineva Evanghelia adevărului şi continuă să păcătuiască, sau să caute mântuirea în vreun alt fel, pentru omul acesta nu mai este iertare: Evrei 10:26-27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. La fel de vinovaţi sunt şi cei ce „s-au predat Domnului” cândva, dar nu s-au lăsat transformaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu au avut viaţa schimbată, ci continuă să trăiască ca mai ´nainte.

În acest sens, Biblia mai recunoaşte un păcat care nu va fi iertat oamenilor niciodată: să ne amintim că Duhul Sfânt are o întreită lucrare pe pământ: Ioan 16:7-8 Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Duhul Sfânt dovedeşte, adică convinge lumea vinovată cu privire la păcat. De câte ori aude cineva Evanghelia şi este „străpuns” în inima lui (Fapte 2:37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”) este convins/străpuns de Duhului Sfânt. Împotrivirea neîncetată la mesajul Evangheliei nu va fi iertat niciodată: Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 3:36 Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”