Geneza 6:4 - despre uriaşi, fii lui Dumnezeu, etc

Ciprian Bordea şi Gabi Flycher întreabă:

1. Cine erau uriasii?
2. Cine erau fii lui Dumnezeu care s-au impreunat cu fetele pamantence?
3. Ce se stie despre vitejii care au rezultate din imperecherea fiilor lui Dumnezeu cu pamantencele?
4. Care crezi ca e motivul pentru care se vorbeste despre uriasi, fii lui Dumnezeu care s-au imperecheat cu pamantencele si vitejii care au rezultat? Cum trebuie privita aceasta informatie si in ce context inteleasa? - Au contribuit ei la cresterea raului in lume? pentru ca probabil "fii lui Dumnezeu" erau si ei creaturi decazute? rezulta ca ei nu erau creaturi spirituale ci carnale ca si noi si cu pofte ca si noi? Au trait si ei pe pamant impreuna cu oamenii?

Răspuns:

Textul cu pricina apare în Gen 6:4 Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.

1. Cine erau uriaşii? Termenul ebraic este nephîyl sau nephil. Se poate traduce prin „bătăuş” sau „tiran”. Eu cred că viaţa de dinainte de potop punea la dispoziţie condiţii speciale de dezvoltare. Să explic:
- pe pământ încă nu a existat ploaie (Gen 2:5-6). Un abur ce se ridica de pe pământ şi producea umezeala necesară vieţii animalelor, plantelor şi oamenilor. Probabil că şi presiunea atmosferică să fi fost diferită, precum şi temperatura atmosferei şi umezeala. În aceste condiţii, nu-i de mirare ca să avem de-a face cu oameni de statură uriaşă. Eu cred că vegetaţia şi animalele atingeau dimensiuni uriaşe. Să nu uităm că pe vremea aceea au trăit… dinozaurii!
- viaţa era încă foarte aproape de „sursă”, adică de momentul creaţiei. Oamenii trăiau o viaţă lungă, şi păcatul nu produsese încă stricăciunea la care asistăm astăzi. Este posibil ca lipsa de poluare genetică să fi dat naştere la giganţi. Ei apar şi după potop, în referinţe prin Numeri 13 şi scrierile lui Samuel (Goliat af filistenilor, de o înăţlime de cca. 3,2 metri).

Acum unii comentatori şi chiar şi unele traduceri engleze sugerează că uriaşii au fost produsul împreunării „fiilor lui Dumnezeu” cu „fiicele oamenilor”. Eu sugerez explicaţia de mai sus. De ce? Veţi vedea mai în jos.

2. Cine erau „fii lui Dumnezeu”? Textul acesta a fost dezbătut din mai multe puncte de vedere. Unii cercetători ai Bibliei au zis că ”fiii lui Dumnezeu” au fost îngerii buni, alţii au zis că ei au fost îngerii căzuţi (bazaţi şi pe un pasaj din cartea lui Enoh, conform căruia, aproximativ 200 de îngeri s-au împreunat cu femei, împreunare din care au reieşit oameni de înalţimi fantastice). Într-adevăr, termenul de „fii ai lui Dumnezeu” s-a folosit cu privire la îngeri (Iov 1:6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor).

Să fi fost deci „fiii lui Dumnezeu” îngeri buni sau îngeri căzuţi? Prima problemă pe care o avem aici, este cu privire la capacitatea de reproducere a îngerilor. Domnul Isus a afirmat că la înviere, oamenii vor fi ca îngerii, nici nu se vor căsători, nici nu se vor mărita (Matei 22:30 Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer). Acum, noi ştim că îngerii lui Dumnezeu au fost în vizită la Avraam, au apărut ca oameni, şi au fost găzduiţi de Avraam şi chiar au mâncat în cortul acestuia. Dar noi ştim că la porunca lui Dumnezeu, îngerii pot face orice! Ce pot ei face FĂRĂ porunca lui Dumnezeu?

Ştim că îngerii au căzut împreună cu Satan. 2 Petru 2:4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată…. Iuda 1:6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Dar ei sunt fiinţe spirituale, nu corporale. Pot îmbrăca corp, la dispoziţia lui Dumnezeu, dar fără Dumnezeu, ei nu pot face aceasta. Ca fiinţe spirituale, nu au sex şi nu pot participa în sex. Deci, explicaţia pentru expresia „fiii lui Dumnezeu” trebuie căutată în altă parte.

Termenul este folosit şi cu privire la Adam (Luca 3:38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu). Ştim că după păcătuire, când Dumnezeu a promis Evei că sămânţa ei va zdrobi capul şarpelui, primul copil al lui Adam a fost Cain. Eva se bucură: Geneza 4:1 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” Probabil că speranţa celor doi căzuţi era că acest om, Cain, este sămânţa promisă, care va răzbuna căderea omului prin zdrobirea capului celui ce i-a înşelat. Tragedia a fost însă că acest băiat, va duce şi mai departe căderea în păcat, prin comiterea primei crime din istoria omenirii, şi asta chiar împotriva fratelui său, Abel!

Cei doi fraţi, Cain şi Abel au fost diferiţi. Abel a ajuns să simbolizeze pe Christos, sângele său „vorbind” în mod asemănător cu al Domnului (Evrei 12:24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel). Cain a simbolizat răul. Prin ei, omenirea se împarte în două: buni şi răi, fiii lui Dumnezeu şi fiii celui rău. Sunt numai două căi, numai două posibilităţi.

După moartea lui Abel, lui Adam şi lui Eva li se nasc fii şi fiice. Primul copil, este o înlocuire a lui Abel şi se numeşte Set (Geneza 4:25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set „căci” a zis ea „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel pe care l-a ucis Cain).” Se pare că Set este întâiul lor născut, deoarece cei doi părinţi îl consideră pe Set înlocuitorul lui Abel. Dar apoi ei nasc fii şi fiice. Fraţii se vor căsători cu surorile lor pentru a procrea şi a asculta astfel de porunca Domnului Dumnezeu de a creşte, de a se înmulţi, de a umple pământul şi de a-l… stăpâni!

Părerea mea este că „fiii lui Dumnezeu” sunt urmaşii liniei lui Set, iar „fetele oamenilor” sunt urmaşii liniei lui Cain. Dacă fiii lui Dumnezeu ar fi fost îngerii, de ce să presupunem că singurul produs al unei asemenea împreunări ar fi fost statura fizică: (vitejia şi renumele amintite mai târziu în verset, se pot referi şi la uriaşi!). Şi, de ce să fi pedepsit Dumnezeu doar o parte a celor păcătoşi, adică pe oameni? Doar ei nu ar fi putut să se împotrivească îngerilor, dacă aceştia ar fi vrut să se căsătorească cu fetele oamenilor! Nu stă în caracterul lui Dumnezeu să pedepsească doar o parte păcătoasă şi să treacă cu vederea păcatul celeilalte!

3. Ce se stie despre vitejii care au rezultate din imperecherea fiilor lui Dumnezeu cu pamantencele? Mai întâi, întrebarea deja presupune că fiii lui Dumnezeu sunt.. nepământeni (pentru că ei se împerechează cu… pământencele!)

Aşa cum arătam mai sus, unele traduceri formulează versetul 4 din Gen 6 astfel încât vitejia se poate atribui şi uriaşilor şi/sau urmaşilor căsătoriei fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor. Oricum ar fi, vitejia şi renumele acestora sunt amintite aici în context ca un fapt negativ. Renumele omenesc este un aspect al mândriei omului care se ridică împotriva slăvirii şi recunoaşterii lui Dumnezeu. Urmăriţi principiul acesta din textul următor: Geneza 11:4 Şi au mai zis: „Haide să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.” Puneţi alături „facerea unui nume” de aici,cu „oameni cu nume” din Gen 6:4. Vitejia şi renumele deci au conotaţii negative.

4. Care crezi ca e motivul pentru care se vorbeste despre uriasi, fii lui Dumnezeu care s-au imperecheat cu pamantencele si vitejii care au rezultat? Cum trebuie privita aceasta informatie si in ce context inteleasa? - Au contribuit ei la cresterea raului in lume? pentru ca probabil "fii lui Dumnezeu" erau si ei creaturi decazute? rezulta ca ei nu erau creaturi spirituale ci carnale ca si noi si cu pofte ca si noi? Au trait si ei pe pamant impreuna cu oamenii?

Toate aceste personaje amintite aici au fost oameni. Unii dintre ei, au avut staturi de excepţie (vezi explicaţia de mai sus). Au fost oameni mândri, tirani, violenţi. Amintirea lor aici este în contextul explicării proliferării răului în lume, care ajunge la un superlativ: Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.