Cum e plăcut să ne rugăm Domnului: în cămăruţă, singuri, sau în public, cu alţi creştini?

Matei 6:6 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Mai întâi să remarcăm că Isus a făcut precizarea aceasta vizavi de felul de a se ruga al fariseilor: Matei 6:5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. De ce se rugau ipocriţii aceştia? Doar pentru a fi văzuţi de oameni. Ei nu căutau părtăşie cu Dumnezeu în rugăciunea lor ci doar să fie remarcaţi de ceilalţi oameni ca fiind religioşi şi îndeplinindu-şi „cerinţele” religiei lor. Pentru că nu cereau nimic substanţial de la Dumnezeu, pentru că nu doreau schimbarea vieţii lor, nici iertare, nici o minune, ci singurul lucru era dorit de la semenii lor, ei obţineau ceea ce căutau: slava care vine la oameni, renumele în popor.

Pe fariseii aceştia îi interesa doar aparenţa: să arate corespunzător. Să fie vorbiţi de bine, apreciaţi. Orice prilej era folosit în scopul acesta al proiectării unei anumite imagini: atât în biserică, cât şi la piaţă. Şi Domnul Isus a condamnat asta în ei. El a reomandat cu primordialitate rugăciunea în cămăruţă, în solitudine, în linişte, singur cu Dumnezeu.

Adevărul este că ambele rugăciuni, atât cea în public cât şi cea în cămăruţă sunt la fel de necesare. Ele nu pot exista una fără cealaltă. Rugăciunea în cămăruţă seamănă cu pregătirea asiduă şi disciplinată a atletului. Cursa sa este doar de 100m şi durează sub 10 secunde! Dar, pregătirea pentru ea durează câte patru ani, câte 3-6 ore pe zi. Pregătirea este dureroasă, e o luptă în care fiecare 6 luni de antrenament câştigă câte o fracţiune de secundă la performanţă.

Apoi urmează ziua cursei: pe locuri, fiţi gata, START! Numeri până la 10 şi patru ani de pregătire au vorbit! Pe ce loc ai terminat cursa? Priveşte la Isus: cât s-a rugat la mormântul lui Lazăr?

Ioan 11:41-43 … Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Dacă cronometrăm, probabil avem 10 secunde de rugăciune publică.

De unde atâta putere? De ce aşa rezultat mare? Pentru că Isus se ruga mult „în cămăruţă”. Luca 6:12 În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu (sublinierea mea).
Rugăciunea publică are şi ea rolul ei: este spre beneficiul celor mulţi şi spre slava lui Dumnezeu. Dar puterea, excelenţa şi reuşita în rugăciunea publică vine din cămăruţă. Să nu le neglijăm nici una, nici alta.