Calea lui Cain

Iuda 1:11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain!

Întrebare:
- de ce a refuzat Dumnezeu jertfa lui Cain?

Răspunsul rezultă din ceea ce-i spune Dumnezeu lui Cain, în urma jertfei sale: Geneza 4:6-7 Şi Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit. Reiese de aici că oamenii ştiau deja cum şi ce trebuie să aducă jertfă. Să le fi spus Dumnezeu, atunci când a sacrificat primele animale pentru a le face lui Adam şi Evei hainele de piele (Gen 3:21)? Nu ştim cum şi de unde, dar este clar că (,) Cain ştia ce şi cum trebuie să aducă jertfă, adică ce este „bine”, dar el a refuzat. A adus jertfă ce a crezut el de cuviinţă, ce i-a fost lui convenabil.

Vegetalele, grânele şi fructele aduse de Cain erau în contrast puternic cu oile întâi-născute ale turmelor lui Abel. Sacrificarea oilor presupunea vărsare de sânge (şi fără vărsare de sânge, nu este iertare - Evrei 9:22). Metoda de ispăşire a păcatului a fost întotdeauna prin vărsare de sânge. În Exod Domnul doar o face ca lege, ca apoi să verse chiar sângele Domnului Isus ca jertfă o dată pentru totdeauna.

Biblia ne spune că Abel a adus jertfa sa prin credinţă (Evrei 11:4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui). Abel a crezut că ascultarea de cerinţele lui Dumnezeu vor aduce o stare de neprihănire. Cain a fost asemănător mamei sale, care nu a crezut în ceea ce a spus Dumnezeu. Cain a fost neascultător; de fapt, apostolul Ioan este foarte categoric: 1 Ioan 3:12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rău… Deci este clar că Dumnezeu le-a spus despre jertfe, dacă Abel a crezut şi a ascultat, iar Cain nu a crezut şi nu a ascultat. În Matei 23:35 Abel este numit „neprihănit” de către chiar Domnul Isus.

Cineva a spus că (,) Cain care era lucrător cu mâinile (agricultor) a adus ca jertfă lucrarea mâinilor sale; adică, a căutat neprihănirea, sau să placă lui Dumnezeu prin faptele sale, ceea ce este imposibil! Nimeni nu va fi plăcut lui Dumnezeu prin propriile fapte, nici prin faptele Legii! Cain este astfel strămoşul tuturor celor ce caută îndreptăţirea prin faptele lor. Celor ce caută să se apropie de Dumnezeu prin fapte.

În Geneza 4:7 Domnul îi explică lui Cain de ce nu i-a acceptat jertfa (pentru că nu era adusă „bine”) şi-l avertizează ce se va întâmpla dacă a făcut rău şi continuă să insiste în răul făcut: păcatul este la uşa (inimii) şi păcatul este insistent! Dorinţa păcatului „se ţine după tine”!

A ascultat Cain de data asta? Nu! Acum Cain dospeşte un plan de a se răzbuna pe Abel: îl va omorâ! Probabil că logica este că dacă îl înlătură pe Abel, Dumnezeu va trebui să accepte jertfa sa, în condiţiile lui Cain, că nu mai are cine să aducă jertfă cum se cuvine! Mă uimeşte mereu cum există întotdeauna oameni care profictă de faptul că într-o comunitate sau adunare nu prea are cine „lucra” pentru Domnul, şi apoi ei trăiesc viaţa în neorânduială, cu concepţia că dacă nu are pe cine folosi pe altcineva, Domnul îi va folosi pe ei… Greşit! Abel a fost omorât, dar acum sângele lui Abel vorbea lui Dumnezeu! Şi glasul sângelui lui Abel era mai tare decât cel al lui Cain.

După uciderea lui Abel, Dumnezeu îl întreabă pe Cain unde este fratele său; este ca şi când Domnul i-ar oferi lui Cain o ocazie ca să-şi mărturisească păcatul. Dar Cain continuă să meargă pe calea aleasă de el însuşi: necredinţa a dus la neascultare, neascultarea a dus la crimă, crima a dus la minciună. „Nu ştiu unde e fratele meu” zice Cain. Ca şi când Dumnezeu nu ar şti decât dacă îi spunem noi ce e de ştiut. Observaţi afrontul adus de Cain lui Dumnezeu?

Cain nu doar îl minte pe Dumnezeu în faţă, ci îl ia şi peste picior: „sunt eu păzitorul fratelui meu”? Adică, am vreo obligaţie faţă de fratele meu? Trebuie să mă intereseze unde este el, ce face el? E treaba lui!

Deci, asta e calea lui Cain, şi păcatul său:
- nu a crezut în ceea ce a spus Dumnezeu şi ceea ce a ştiut despre Dumnezeu.
- nu a ascultat de ceea ce a cerut Dumnezeu.
- nu s-a corectat când Dumnezeu i-a oferit ocazia.
- a omorât pe fratele său
- nu a recunoscut, şi-a ascuns păcatul
- când a fost pedepsit (ca să fie fugar) a protestat.
- s-a bazat pe mintea sa, faptele sale, a căutat neprihănirea prin eforturi proprii.

Din nefericire, „sămânţa” lui Cain este şi azi prezentă… în lume şi chiar şi printre creştini!