Despre Ioan Botezătorul

in Matei 11 v.13.14,15 scrie asa:
13Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.
14Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.
15Cine are urechi de auzit, să audă.

Poti sa explici un pic aceaste idei, "pina la Ioan au proorocit... "
si "el este Ilie, care trebuia sa vina....".
Iar ca o concluzie dupa ce intelegi, mai ai nevoie de auzit?

Aici este vorba despre cumpăna dintre două epoci: a Legii (şi Proorocilor) pe de o parte, şi a Harului de cealaltă. Ioan Botezătorul a fost cel care a fost ultimul reprezentant al celei dintâi. Deşi proorociile lui nu sunt de factura celor a lui Isaia sau Ieremia, de exemplu, fără îndoială Ioan Botezătorul a avut proorocii însemnate: despre iminenţa venirii împărăţiei lui Dumnezeu şi necesitatea pocăinţei şi botezului în vederea pregătirii pentru Împărăţie. Proorocia lui Ioan a fost atât de însemnată încât Domnul Isus Christos o preia neaschimbată după închiderea lui Ioan (Marcu 1:14-15 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie”).

Apoi Ioan Botezătorul a fost trimis ca să-L identifice pe Domnul Isus (Ioan 1:30-33 El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt”). De aceea Ioan este atât de mare, încât Domnul Isus a spus despre el: Matei 11:11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

De la Ioan încoace, rolul proorociei s-a schimbat. Apostolul Pavel spune ce trebuie să atingă ca scop proorocia: 1 Corinteni 14:3-4 Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângîiere. Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica. Proorocii Vechiului Testament şi Legea au fost cuprinse în canonul Sfintelor Scripturi. Proorociile ocazionate de darul Duhului Sfânt al proorociei (1 Cor 12:10) nu vor mai fi scrise în nici o Scriptură, acestea fiind complete. Dar necesitatea de a fi zidiţi, mângăiaţi, mustraţi, etc. va rămâne cât timp va exista Biserica pe pământ.

În ceea ce priveşte identificarea lui Ioan cu Ilie, în Ioan Botezătorul s-a împlinit o promisiune a Vechiului Testament: Maleahi 4:5 Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Eu cred că unele din proorociile din Vechiul Testament au o dublă împlinire. Aceasta etse una dintre ele. Ioan Botezătorul a venit în duhul lui Ilie - adică cu fervoarea poorocului, cu lipsa sa de comoditate, cu duritatea acestuia, cu intransigenţa lui Ilie. Chiar şi în îmbrăcăminte şi alimentaţie, Ioan Botezătorul se asemăna cu Ilie. Dar, eu cred că Ilie va veni încă o dată pe pământ. Eu cred că el este unul dintre cei doi martori despre care vorbeşte Apocalipsa 11:3. De ce cred eu asta? Deoarece cei doi din Apocalipsa se aseamănă unul cu Ilie, iar celălalt cu Enoh. Enoh şi Ilie sunt singurii care au fost răpiţi la cer fără a vedea moartea, şi asta înainte de Christos. Ori, Pavel spune că Isus trebuie să aibă întâietatea în toate lucrurile (Coloseni 1:18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea). Plecarea lui Enoh şi Ilie la cer, fără a vedea moartea, presupune că ei au avut întâietatea faţă de Christos în această privinţă. Adică, ei au văzut viaţa fără a vedea moartea! Ori, eu cred că Enoh şi Ilie sunt păstraţi undeva de către Dumnezeu, şi vor fi trimişi pe pământ în vremurile descrise de Apocalipsa 11, ca apoi să fie omorâţi (să guste moartea) şi să fie înviaţi şi ei.

Acum, dacă mai trebuie să auzi după ce ai înţeles ceva… desigur! Când ai ajuns desăvârşit, ca să fi înţeles suficient şi să nu mai trebuiască să auzi cunoştinţe şi învăţături noi? Eu cred că un creştin trebuie să fie mereu în stare alertă, pentru a auzi ce are de spus Domnul. Noi suntem în comunicaţie cu Domnul. El este o persoană, vorbeşte, şi vrea să aibă părtăşie cu noi; parte din această părtăşie este şi comunicaţia. Noi îi vorbim Domnului, El ne răspunde. Sau, El ne vorbeşte şi noi îi răspundem. De aceea noi trebuie să ne dezvoltăm sensibilitatea la auzirea vocii lui Dumnezeu. Isus spunea că oile Lui aud şi cunosc glasul Lui (Ioan 10).