Despre Islam - Partea a 3-a

Continuarea raspunsului la întrebarea despre Islam.

Expansiunea Islamului a continuat şi în secolul al douăzecilea. Multe dintre statele aderente la Islam au un subsol bogat în zăcăminte minerale, în special în petrolul atât de necesar dezvoltării economice din Occident. Numai embargoul din 1973 a scuturat Occidentul până la trezire, arătându-i ce pârghie economică puternică stă în spatele politicii şi economiei acestor state islamice. Diferite democraţii din vest suportă diferite dictaturi din lumea Islamului pentru interese economice naţionale sau/şi personale. Numai că deşi banii Occidentului sunt bineveniţi, cultura occidentală devine o ameninţare la legea Islamului: oamenii de rând ar putea aspira la libertate şi s-ar putea să iasă de sub asuprirea constângerii religiei Islamice şi aceasta ar fi de nedorit pentru clasa conducătoare.

In multe dintre statele musulmane a fost astfel necesară o mişcare de înviorare a religiei fapt care a dus la dezvoltarea extremismului (sau fundamentalismului cum i se mai spune) islamic. Două personalităţi de seamă a două state islamice şi anume, Anwar Sadat din Egipt şi Reza Pahlavi Aryamer din Iran cad victime acestor mişcări; cel dintâi îşi va pierde viaţa, al doilea va fugi în exil. Rezultatul mişcării de înviorare a Islamului a dus la apariţia unor state teocratice: Sudanul, Iranul şi Afganistanul sunt exemple a acestor transformări. Produsele secundare al mişcării au fost (şi sunt) terorismul, intoleranţa şi exportul de revoluţie. Revoluţia islamică a Iranului sub Ayatolahul Khomeini în 1979 a dat şi mai mult avânt mişcărilor musulmane radicale. Ca să nu mai vorbim de alte situaţii care au contribuit la aceasta, cum ar fi frecuşurile dintre palestinieni şi evrei, ocuparea Afganistanului de către sovietici şi aspiraţiile imperiale ale lui Saddam Hussein al Irakului.

Expansiunea Islamului se mai datorează pe lângă factorii amintiţi mai sus şi masivei emigrări a musulmanilor către Occident. (Trebuie să menţionăm aici că acest autor aderă la conceptul că religia influenţează dezvoltarea economico-socială a ţărilor. Pornind de la zero către sută la sută, avem ţările cu religii animiste şi păgâne, apoi budism, confucianism, islam şi în cele din urmă iudeo-creştinism. Chiar şi diferitele forme de creştinism au diferite influenţe asupra dezvoltării sus-menţionate. Astfel, ţările cu preponderenţă ortodoxă sunt mai puţin dezvoltate decât cele catolice, care la rândul lor sunt mai puţin dezvoltate decât cele cu puternică influenţă reformată). Islamul a produs o societate retrogradă, cu o populaţie înapoiată din mai toate punctele de vedere; de aceea musulmanii au emigrat către occident unde au dorit să beneficieze de efectele dezvoltării economice datorate printre altele şi religiei creştine, care este o religie dinamică. Apostolul Pavel spunea: Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te! (1 Corinteni 7:21). Este ironic faptul că musulmanii doresc să emigreze pentru a beneficia de dezvoltarea vestului, pe care apoi doresc să-l convertească la religia care i-a făcut să rămână atât de în urmă!
Oricum, numărul musulmanilor din unele ţări occidentale (Franţa, Anglia, Olanda şi chiar Statele Unite) depăşeşte cu mult pe cel al altor minorităţi religioase. In Franţa musulmanii sunt mai numeroşi decât toţi protestanţii la un loc. In 1945 nu era decât o singură moschee în Anglia. La sfârşitul lui '89 erau peste o mie. Trei sute dintre clădirile transformate în moschee au fost la origine biserici. In unele dintre republicile membre aleComunităţii Statelor Independente (foste membre ale Uniunii Sovietice) în ultimii zece ani s-au construit peste cinci mii de moschee. Musulmanii din Kenya au ambiţia declarată de a construi o moschee la fiecare zece kilometri, indiferent de faptul că sunt sau nu musulmani în zona respectivă. Islamul cunoaşte cea mai rapidă creştere de pe faţa pământului, fiind depăşită numai de creştinism.

Islam şi Violenţa.

De la începuturi şi până astăzi, Islamul a fost asociat cu violenţa. Amprenta Islamului asupra istoriei este sângeroasă. Islamul nu numai că a fost introdus prin violenţă ci şi are violenţa ca un modus vivendi. Relaţia dintre musulmani şi musulmani, sau dintre musulmani şi restul lumii este o relaţie bazată pe teroare. Mulţi musulmani încearcă să inducă în eroare restul lumii, afirmând că ISLAM este identic cu SALAM şi ambele cuvinte înseamnă unul şi acelaăi lucru: PACE. Afirmaţia este falsă şi vorbitorii limbii arabe ştiu aceasta.

ISLAM înseamnă 'supunere' şi este un cuvânt derivat din infinitivul SALAMA. SALAM este derivat din acelaşi infinitiv şi înseamnă "pace". De asemenea, SALIMA care înseamnă 'a fi salvat de la'. Salama mai înseamnă însă şi 'a înţepa ca un şarpe' şi 'a tăbăci cum ai tăbăci pielea'. Să însemne oare ISLAM şi a înţepa ca un şarpe, sau a tăbăci? Nici un musulman nu revelează această asemănare, deoarece în încercarea de a re-împacheta ISLAMUL pentru a-l face acceptabil, se spun adevăruri numai pe jumătate, şi orice adevăr pe jumătate este minciună.

Mohamed obişnuia să scrie scrisori şefilor de triburi sau domnitorilor din ţările învecinate, şi toate scrisorile sale începeau cu aceste două cuvinte: Aslem, Taslam. Semnificaţia acestor cuvinte, care se trag şi ele din infinitivul SALAMA este următoarea: Predă-te şi vei fi în siguranţă. Salutul nu este atât o liniştire sau încredinţare a adresantului cu privire la iminenţa păcii, ci o ameninţare, care s-ar putea mai bine traduce prin: supune-te sau mori. Coranul spune chiar şi despre cei ce au lepădat credinţa musulmană: dacă ei se leapădă, pune mâna pe ei şi ucide-i oriunde-i vei găsi (Al-Nisaa 4:89).

Unul dintre cele mai sângeroase regimuri a fost cel al lui Khomeini în Iran. Brutalitatea a fost denunţată până şi de unii dintre membri mai proeminenţi ai regimului său. Primul preşedinte al primei Republici Islamice după ce a trebuit să fugă din ţară, a scris din exilul său de la Paris, adresându-se conaţionalilor săi: ridicaţi-vă şi rezistaţi! Răsturnaţi acest regim care s-a dovedit a fi mai sângeros decât monarhia! Brutalitatea acestui regim în lupta sa cu Mujahedinii (o organizaţie islamică fundamentalistă cu o ideologie de stânga, care a luptat împotriva şahului Iranului) a fost atât de grozavă încât hârtia nu suportă descrierea ororilor.

Pentru un musulman, a muri sau a ucide pentru cauza Islamului nu este numai o cinste ci şi un fel de a place lui Alah. Este unul dintre modurile în care musulmanul poate fi sigur că a ajuns mântuit (în Islam, mântuirea se dobândeşte prin fapte şi a-şi pierde sau a lua viaţa pentru Alah este fapta supremă pe care o poate face un musulman). De exemplu, la apelul televizat lansat de Khomeini pentru recrutarea de voluntari, s-au prezentat peste zece mii de băieţi cu vâsta medie între 12 şi 13 ani. Supranumiţi basiji ("mobilizaţi" în arabă), tinerii aceştia au fost folosoţi pentru a curăţa terenurile minate cu propriile lor trupuri. In alte ocazii, ei au scurtcircuitat garduri electrice aruncându-se în sârma cu înaltă tensiune. Mii de băieţi au murit astfel, având o cheiţă legată la gât, cu care chipurile vor deschide porţile paradisului (beheşt) după sinucidere. Un alt tânăr luptător împotriva Irakului a lăsat următoarea scrisoare: "Nunta mea este pe linia întâi a frontului şi mireasa mea este martirajul. Predica va fi rostită de mugetul puştilor. In vederea acestei ceremonii mă voi îmbrăca în sânge. Mireasa mea, martirajul, va da naştere fiului meu, libertatea. Iţi las în îngrijire fiul meu. Păstrează-l bine"

Mişcările extremiste ca Jihad, Mujahedin, Hamas, Hezbollah (partida lui Dumnezeu), Amal şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei alături de alte câteva zeci de organizaţii au demonstrat că violenţa nu este ceva sporadic, ocazional şi izolat în lumea Islamului ci este esenţial şi parte integrantă din religie. Mohamed Taki Moudarrissi, unul dintre liderii mişcării AMAL a declarat: "Eu pot aduna într-o săptămână 500 de credincioşi gata să se arunce în operaţii sinucigaşe. Nu-i va opri nici o graniţă".

Afirmam undeva mai sus că teroarea este metoda folosită nu numia între musulmani şi restul lumii ci şi între musulman şi musulman. FRICA este metoda folosită pentru a şantaja, manipula şi controla pe musulmani. Islamul ţine pe oameni sub forţa fricii. De la Mahomed şi până astăzi oamenii au fost şantajaţi prin intermediul fricii şi ameninţării şi astfel au fost aduşi în supunere faţă de Alah. Gadafi, Saddam Hussein şi alţii asemenea lor au instituit regimuri de teroare şi miilor de 'supuşi' le este frică de 'stăpân'.

ISLAMUL IN AMERICA.

Islamul a devenit religia cu creşterea cea mai rapidă în America. Peste 6 milioane de americani pretind că sunt musulmani. Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au făcut ca interesul faţă de această religie sau acceptarea islamului să crească sensibil. Bibliotecile şi internetul au fost invadate de cititori curioşi să afle despre islam. Am citit undeva (sursa îmi scapă) că peste 50% din cei sondaţi au fost favorabili acestei religii.

Printre factorii care au dus nu numai la apariţia ci şi la înmulţirea musulmanilor în America, putem aminti următorii:
1. Imigraţia.
Din 1965 (anul ratificării de către preşedintele L.B. Johnson a Actului Imigrării) până în zilele noastre Statele unite au fost ţinta multor imigranţi musulmani. Ei au venit din diferite ţări. Cel mai recent val a fost din zona de confruntare din Iugoslavia. In decadele trecute, din Afganistan (luptătorii anti-comunişti au fost primiţi cu braţe larg deschise de preşedintele Reagan), din Iran (după ridicarea la putere a lui Khomeini au venit peste două milioane de iraniei educaţi), Liban precum şi din alte ţări. Oraşe mari, ca New York, Los Angeles, Chicago, Dallas, etc., au devenit centre pentru masive concentrări de musulmani. In New York trăiesc peste 2,5 milioane; cartiere întregi din Brooklyn sau Bronx aparţin musulmanilor. Scoli musulmane şi moschee pentru închinare apar pretutindeni.

Coloana vertebrală a multora dintre aceste şcoli şi moschee este ajutorul financiar al unor ambasade a unor ţări musulmane. Arabia Saudită a cheltuit de la 1973 încoace peste 87 miliarde de dolari pentru răspândirea Islamului în SUA şi în general în lumea occidentală. Alte ţări sunt Iran, Irak, Libia şi Kuwait.

2. Rata naşteriilor.
Din punct de vedere a tradiţiei culturale, familiile musulmane au mulţi copii. Generaţiile de urmaşi sunt învăţaţi cu grijă religia islamică.

3. Convertirea la Islam a multor americani de culoare.
Majoritatea celor ce se convertesc la Islam din SUA sunt oameni de culoare. Ciudat este că peste 80% dintre aceştia au fost crescuţi în biserici creştine. Majoritatea negrilor musulmani sunt suniţi şi printre cei mai proeminenţi amintim Nation of Islam al lui Louis Farrakhan.
(va urma).